Pentru Dor şi redacţie!

07.01.2007

Pentru Dor şi redacţie!

Eu,

Asta e scrisoarea de duminică, să n-o încurcaţi cu aia de vineri. :) Mă rog, aia nu e o scrisoare în înţeles pur-sânge, ci o listă pe care am deschis-o pentru câteva lucruri ce-mi erau necesare. Odată cu deschiderea, s-a deschis şi pofta de scris :) aşa că a ieşit un fel de talmeş-balmeş, vă descurcaţi voi cumva. :)

Ca să fiu sincer, lista aceea de necesar şi gânduri am început-o pe un şerveţel :) (să-i dea Dumnezeu sănătate lui Dor, că ea-mi tot îndesa pacheţele prin buzunare. Sunt aur curat, mai ales că nu m-am dus la „întâlnirea la cafea” cu tânărul de la DIICOT cu hârtia igienică la mine :)) şi s-a dovedit, pentru totdeauna, utilitatea lor). Ca să închid paranteza, în timp ce trudeam ca un sclav din Egiptul de Mijloc (vă explică Nelu) :), colegu’ de cameră de joi seara–vineri dimineaţa îmi spune: „Da’ de ce nu cereţi hârtie, haideţi că vă rezolv eu”. Se apucă de bătut în uşă, vine gardianu’, deschide vizorul (ca-n filme, zău) şi zice ăsta: „Nenea Mihai, nu-i daţi lu’ Bătrânu’ nişte hârtie, că ui’ pe ce scrie”! Mihai se conformează, vine cu hârtia (mai multe coli, vreo 3). Eu rămân interzis. Ăsta micu’ de care vă povestesc e un ţigănuş de vreo 18 ani, trecut pe la casa de copii (abandonat şi apoi recuperat de mamă) care făcuse ceva tâlhărie, găinărie mai curând, cred. E puţin dili’, da’ copil bun, mi-a zis că-mi dă şi ţigări (da’ mai aveam vreo două, că-mi lăsase cel de miercuri seara–joi dimineaţa, o să revin asupra perioadei – prima zi). Ăla micu’ mi-a dat şi de mâncare joi seara, că eu nu mâncasem de marţi, sincer să fiu nici nu-mi era foame. Avea nişte carne şi slănină friptă într-un lighenaş de plastic, cu untură, am luat o bucăţică mai friptă de slănină, mi-a fost suficient, chiar nu-mi prea era foame (Dor, avem şi noi un castron mai înalt, din plastic tare :)). Cred că-l cheamă Vali, nu ne-am prezentat :), când m-au adus pe mine înapoi joi seară plângea de se scutura tricoul pe el. Pentru că regulamentul spune să nu rămână niciodată unul singur, îl mutaseră cu mine dintr-o cameră de 4 paturi în care stăteau 3, împreună cu mine. Unde am stat miercuri seara – vineri dimineaţa era o carceră împuţită, unde dacă întindeam braţele atingeam pereţii, partea bună era că mi-am ales patul de jos şi nu-mi bătea neonu-n cap :), că aici neoanele (Nerva, LT 15 W/010 :)) merg tot timpul, parcă eşti în Matrix :). No, şi ăsta micu’ suferea de claustrofobie, cred, plus că se obişnuise în cealaltă cameră, unde se împrietenise cu „un bătrân” de vreo 50 de ani care-şi omorâse soacra, beat fiind. Abia acum mă prind, să-i fi părut atât de în vârstă de mi-a zis „Bătrâne”? :)

În fine, cu alte poveşti despre zilele alea, cu altă ocazie. Să-mi deschideţi blog :). Serios!

Revenind, sunt OK. Cu capu’ stau bine (şi asta şi datorită lui Dor care mi-a pus în pachet o Biblie, Psaltirea, un acatist al Sfintei Maici şi un rozar, săru-mâna, Dor). Nu mi-e foame, nici frig, am haine de schimb, sunt în putere, aşa că aveţi grijă de voi şi de ziar, că vă sparg! :)

Ăştia de la DIICOT sunt nişte ciudaţi, mă rog, cică îşi fac meseria (nici măcar nu ştiu când au apărut ziarele...). Spun că-s ciudaţi pentru că tot încearcă să lege Maramureşul de Cluj, nu-i interesează cum, chiar forţând lucrurile. Dacă ar fi de bună-credinţă ar recunoaşte şi ar şti că am fost independenţi, cică-şi fac meseria, dar din tot noianul de informaţii sau declaraţii iau doar ce le convine, aşa vor să mă convingă că am „aderat”. Habar n-au de realitate sau, dacă au, cu atât mai rău, înseamnă că fac un joc înalt.

Nu ştiu ce urmează, poate că vă vor chema şi pe voi să daţi declaraţii.
Nu vă fie teamă, spuneţi adevărul, că doar n-am făcut nimic rău, doar am scris despre nişte bandiţi. Mai devreme sau mai târziu, totul va ieşi la iveală, inclusiv minciunile şi răzbunările lor. S-ar putea, având în vedere cele întâmplate la Cluj, să existe presiuni şi pe voi, fiţi corecţi, puternici şi spuneţi adevărul, ca să le putem dovedi că noi suntem GAZETA de Maramureş.

Având în vedere presiunile groaznice la care au fost supuşi tot cei de la Cluj (care, însă, n-au avut legăturile interne pe care le avem noi) şi faptul că acolo au plecat 90-95% din oameni, îmi dau seama că e greu. Cunoscându-vă, pe unii dintre voi crescându-vă, mi-ar plăcea să cred că veţi rămâne împreună, sunt aproape convins că aşa va fi, căci, repet, noi suntem GAZETA de Maramureş. Dacă, din motive pe care nu mi le pot închipui, cineva dintre voi decide să mă părăsească pe mine şi GAZETA, promit să-l înţeleg.

În ceea ce priveşte conferinţa de presă, având în vedere că am scris despre ea în scrisoarea ce mă gândeam că vă va ajunge până la sfârşitul săptămânii, iar scrisoarea asta va ajunge miercuri–joi sau ştiu eu când, vedeţi şi voi cum vă descurcaţi. Trebuie făcută. La fel şi celălalt proiect. Puteţi fiecare să-mi scrieţi pe adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Cluj, Cluj Napoca, str. Traian 27, numele meu, cu menţiunea – Arest –, ar trebui să-mi ajungă. Folosiţi adresa numai după ce mai vorbesc cu Dor şi am certitudinea că e corectă. Nu ar strica să publicaţi adresa şi-n ziar şi pe internet (după ce e confirmată ca adresă şi neapărat scris „Arest”), ar fi chiar o idee bună. A mea :).

No, v-am scris mai mult decât mi-am propus, mă dor degetele :))

Nu fiţi trişti, nici speriaţi, că nu aveţi de ce. Aveţi grijă de voi şi unul de celălalt, vă îmbrăţişez pe toţi.

Un sărut lui Dor, inima mea.

Dan

P.S. Nu pierdeţi scrisorile şi nici plicurile!

P.S.S. Încă un sărut pentru Dor! :)