Domnule Preşedinte Traian Băsescu,

Am avut onoarea şi plăcerea să vă iau un lung interviu pentru Gazeta de Maramureş (împreună cu Ioana Lucăcel), la Cotroceni, undeva în a doua jumătate a anului trecut. Mi-aţi promis atunci că-mi veţi da unul în fiecare an cât veţi fi preşedinte, simt că am să lipsesc la întâlnire. Am uitat în minutele de final, de conversaţie liberă, să vă spun că am crezut în teoria conform căreia din haos se naşte Ordinea. Acum îmi pare rău.
Lucrez în presă din 1990, sunt un om raţional şi cred că un jurnalist este un cetăţean ca oricare altul, fără privilegii, dar meseria sa e unică. Dacă centre de putere (decizie) vor să intervină pentru a da semnale (aşa cum vedem că se întâmplă în toate domeniile), pentru a regla şi ordona lucrurile în România post-aderare, trebuie să ţină cont de realitatea că intervenţia lor în presă poate detona o bombă nucleară. Dacă nu e corect dozată (intervenţia), ziaristul poate primi un bocanc în tâmplă.
Povestea e simplă. Un război total la Cluj între cei de acolo şi conducerea DIICOT, cu pagini de anchete şi replici mustăcite de cealaltă parte, a dus la o nebunie urmată de reţinerea unui prim lot din ceea ce s-a numit „dosarul Gazeta”. Nu o să vă vorbesc despre iubirea dintre DIICOT şi justiţie sau „greii” Clujului, nu le cunosc îndeajuns, eu ocupându-mă strict de Gazeta de Maramureş.
După arestări, nu am fost audiat niciodată, deşi existau semnale că cei de la DIICOT umblă prin Baia Mare. Mi se părea normal să-şi facă treaba, cu onoare şi iubind adevărul, nu? Mă bucuram că vor afla că nu am datorii, că Gazeta e independentă editorial şi financiar şi că, da, sunt prieten cu Liviu şi Aurelian, nu mi se pare o crimă.
Am fost uimit, recunosc, să constat că sunt încătuşat în faţa redacţiei mele, în 3 ianuarie, dus la Cluj, reţinut pentru 24 de ore şi expediat într-o celulă cu 2 paturi supraetajate în care, dacă întindeam braţele, atingeam pereţii. Încrezător, nu-i aşa, în justiţie, după peste 8 ore de anchetă în care am fost pus în faţa unor simple declaraţii şi a nici unei probe, am fost şocat să descopăr că pot lua din rever 29 de zile de arest şi trimis să măsor cu pasul cei 2 metri lungime (şi 50 de centimetri dintre paturi şi pereţi) ai carcerei mele.
Domnule Preşedinte, sunt un om care crede în Dumnezeu, lege şi onoare. Dacă relaţia cu Bunul Dumnezeu (cel care în mila şi iubirea Sa m-a împiedicat să clachez) îmi permit să o păstrez pentru mine, vreau să vă informez că în ţara pe care o conduceţi Legea şi Onoarea au murit, sau sunt cuvinte goale.
Prin Lege sunt reţinut pentru aderare la grup infracţional, şantaj şi spălare de bani. despre spălarea de bani nu am fost întrebat în anchetă, aşadar sunt condamnat pentru o infracţiune despre care nu ştiu nimic, merit să fiu gâtuit. Despre aderare, recunosc, împreună cu Liviu şi Aurelian am acţiuni la Gazeta de Maramureş, n-am nicio altă firmă, merit să fiu împuşcat.
Am şantajat? La dosar sunt DOAR mărturii scrise de 9 persoane despre care Gazeta de Maramureş a scris acid, recunosc, merit să fiu spânzurat. De fapt, unele dintre declaraţii se referă la „prejudicierea imaginii publice”, o persoană nu o cunosc, pe alta nu am văzut-o decât o dată de la înfiinţarea Gazetei (într-un loc public), iar cu alta n-am vorbit tot de atunci. „Nucleul” dur? Un consilier local PSD, trimis în judecată de DNA pentru trafic de influenţă în urma materialelor din Gazetă – şi gaşca de 3 pe care strâns-o, disperat şi presat, probabil, de DIICOT. Nimic altceva, doar acele foi cu declaraţii, doar ajunge, nu?, pentru un ziarist.
Domnule Preşedinte, riscaţi să conduceţi o ţară în care turnătoria e lege. Dacă un ziarist, director de ziar, poate fi aruncat în arest pe baza unor simple declaraţii-delaţiuni luate de la cei despre care au scris redactorii săi (şi el), atunci justiţia are o mare problemă. Se spune în formularea DIICOT că „aş fi încheiat contracte de publicitate cu aceste persoane, dar nu am avut niciodată şi nu am contract cu niciunul dintre ei! Înţeleg zelul şi hei-rup-ul DIICOT de a umfla dosarul de la Cluj, cât un elefant (dă bine la raportări), dar aplicarea tiparelor va duce la un dezastru. Nu ştiu pentru cine.
Iubesc această ţară ca un disperat, m-am făcut ziarist pentru că am crezut că prin scrisul meu o pot ajuta. N-am plecat în Canada în 1996 pentru că victoria Convenţiei m-a făcut să cred că am învins. Cunoscuţii noştri au murit la Revoluţie, prietenii mei au fost măcelăriţi în Piaţa Universităţii. Mi-am sacrificat familia, sănătatea, sunt creştin de dreapta şi am spus: ţara şi neamul întâi.
Credeţi că am scris împotriva FSN, FDSN, PDSR, PSD cu patimă pentru a accepta acum să tac? Dacă n-am fost intimidat de cei care mă scuipau şi ameninţau pentru scrisul meu, voi lăsa neputincios şi inert pe cei de la DIICOT să ne extermine pe mine şi copilul meu, Gazeta? De la înfiinţarea Gazetei de Maramureş n-am avut, eu sau oamenii mei, nici măcar o plângere, nici măcar un proces, credeţi că o să las să se urce pe numele meu nişte turnători strânşi cu arcanul de DIICOT, cu pretinse fapte de acum câţiva ani?
Domnule Preşedinte, amare sunt ultimele daruri ale acestei ţări. Îmi revin 3 metri pătraţi dintr-o celulă aflată la 1 metru sub pământ din arestul IPJ Cluj, 27 de bucăţi de faianţă lipită pe podea, o muscă zărită o dată şi care mă întristează că nu mai vine, un neon Norva de 15 W ce merge 24 de ore pe zi, şi un cearceaf întreg pe trei sferturi, pătat cu ceea ce pare sânge vechi. Ah, să nu uit, şi-o găleată în care, cică, „ne putem uşura”. Asta pentru că sunt ziarist şi n-am tăcut, pentru că nu scriu despre muşeţel ci despre licitaţii trucate, „evaporări” de miliarde şi schimburi de terenuri de milioane de euro, pentru că am un ziar independent, pentru că DIICOT vrea să umfle un dosar, pentru că e suficient ca o mână de oameni despre care ai scris să depună plângeri.
Nu eu sunt crima organizată, ci ei, aceste nesătule lipitori locale, despre care mi se spune că nu pot scrie pentru că, iată, mi se bagă pumnul în gură!
Ministerul Public a spus la proces că sunt un „pericol social”. Am recunoscut că sunt un pericol, dar pentru tagma jefuitorilor! Aş face-o din nou dacă ar fi să o iau de la capăt. Aud, domnule Preşedinte, că pentru mine, „pericolul social”, la Baia Mare au semnat mii de persoane, filiale de partide, instituţii, firme, toţi reprezentanţii mass-media(?!). Fără a se lua în considerare, desigur.
Aţi spus, domnule Preşedinte, în decembrie 2004: „Vreau să ştiţi că un lucru extrem de important pe care România l-a pierdut în ultimul timp a fost libertatea presei. Vă garantez, în calitate de viitor preşedinte al României, că, în România presa va redeveni liberă (...) Îmi voi face un titlu de onoare, ca preşedinte al ţării, de a garanta şi a susţine libertatea presei”. Vreau să vă spun că mă simt ocrotit de această declaraţie din moment ce DIICOT îmi poate fabrica un dosar şi să mă arunce în carceră pentru 29 de zile pe baza unor turnătorii fără probe.
Suntem terorizaţi de nişte delatori, ăsta e Sistemul? Uitaţi-vă la oamenii mei de la ziar, primesc telefoane-n noapte ca să fie anunţaţi de voci râzânde că vor fi arestaţi; sau la părinţii mei care şi-au pus apartamentul gaj la bancă – nu pentru ca eu să am în sfârşit măcar o garsonieră, ci ca să-mi construiesc un sediu! De ce nu ne scoateţi pe toţi în stradă şi să ne lapidaţi pur şi simplu?
Dacă cei de la DIICOT vor să mă extermine, ca piesă în jocul lor complex, n-au decât să o facă, am alt drum.
Eu voi intra în greva foamei luni, 15 ianuarie, ora 6. De ce 6? E simplu, e deşteptarea. De ce luni? Pentru că duminică e ziua Domnului şi mă voi ruga pentru drumul meu.
Sunt nevinovat.
Spuneţi-mi, vă rog, să am încredere în Justiţie. O să vă răspund că sunt primul jurnalist român (împreună cu Cornel Sabou) care a câştigat la CEDO un proces împotriva Statului Român. Oho, cunosc Justiţia...
Sunt şi primul ziarist român arestat după aderarea la UE, stranii repere. Sper să fiu primul ziarist român care moare în arest dacă asta va convinge că sunt nevinovat.
Să nu credeţi, domnule Preşedinte, că un ziarist român nu are onoare, sau că în Maramureş trăiesc fătălăi, nu bărbaţi.
Dumnezeu să binecuvânteze România şi să aibă milă de sufletele denunţătorilor, al prigonitorilor şi al meu.
„Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei”(Matei 6,34)



Sâmbătă, 13.01.2007 Dan Parcalab
în arestul IPJ Cluj Director General
Gazeta de Maramureş