Pentru Dor şi redacţie!

Dragii mei,
decalajul ăsta de timp mă omoară. Eu scriu la momentul x, scrisoarea ajunge peste 2-3 zile.
Azi, marţi seara, când vă scriu (o să ajungă vineri-sâmbătă, probabil) am trăit o zi frumoasă a vieţii mele, v-am revăzut pe toţi. E drept că în „Glasul Maramureşului”, era imposibil să faceţi ziarul până luni, e de înţeles. Am văzut pe prima pagină că vă pregătiţi să scoateţi o ediţie specială mâine, adică miercuri, nu mă îndoiesc că o va pune alături de atâtea alte ediţii de colecţie, mai ales că asta e scoasă în condiţii de criză :)
Încep să cred că mi-e mai uşor mie aici, în arestul IPJ Cluj, decât vouă acasă, că doar citesc Biblia, mă rog, mă gândesc la voi toţi şi la nebunia asta.
Poate e un bun prilej de a-mi cere iertare dacă v-am greşit vreodată cu ceva, v-am privit mereu ca pe copiii sau fraţii mei. Aţi fost şi sunteţi parte din familia mea, poate că uneori nu am avut suficient timp să facem toate câte ni le-am propus şi acum îmi pare rău. De Dor, ce să mai spun...
Sincer, nu mă aşteptam ca lucrurile să evolueze atât de repede, poate şi pentru motivul că timpul trece, uneori, îngrozitor de încet. Aveam alte proiecţii asupra a ceea ce se va întâmpla, m-am înşelat în privinţa rapidităţii. Privind în spate, cred că am vrut să-i spun procuroarei că greşeşte profund în privinţa estimărilor ei asupra a cum se vor mişca lucrurile, n-am făcut-o, oricum n-ar fi consemnat.
Ziarul a fost un şoc, ca şi cum ai fi lansat o bombă în încăperea aia, l-a citit aproape toată lumea, erau înmărmuriţi. Nici nu-mi închipui ce va fi dacă voi ajunge să văd mâine ziarul...
Dincolo, la Tribunal, unde e celălalt arest e boierie, au televizor, cafetiere, etc. Asta e o cameră în care timpul a îngheţat, e exact ca pe vremea lui Horea, Cloşca şi Crişan, n-am nicio idee ce se întâmplă şi nu pot să estimez (sau anticipez) ce veţi face sau măcar cum vă gândiţi că ar trebui să faceţi.
Aşa cum vă cunosc, sunt convins că veţi proceda corect, doar suntem Gazeta de Maramureş şi acolo lucrează oameni adevăraţi. nu vă temeţi, luaţi deciziile împreună, va fi bine. Mor de curiozitate, mă enervaţi că vă „distraţi” fără mine :), parcă văd că-i agitaţie şi vânzoleală :))
Momentele de criză dovedesc oamenii puternici, voi aşa sunteţi aşa încât nu-mi fac griji, sunt pe mâini bune.
Sunt fericit că v-am cunoscut, pe fiecare dintre voi în parte, este o onoare pentru mine să lucrez cu oameni ca voi. Nu ştiu ce se va întâmpla în continuare, Bunul Dumnezeu va hotărî, nu vă daţi bătuţi şi nu fiţi sceptici, va fi ok. Aveţi grijă de voi şi unii de alţii, aveţi grijă de ziar şi nu uitaţi că nu suntem cârpă de şters pe jos, ci Gazeta de Maramureş!

Vă îmbrăţişez,
Dan