Pentru Dor şi redacţie!

Pentru Dor şi redacţie

Dor e inima mea!

Dor – ţigări, plicuri (100), să vorbească şi cu ai mei, şi cu Alexandru

Dănuţz – rezervat site pe internet pentru un blog – nume accesibil (e luat dan.ro, cred)

Azi, mâine şi poimâine căutate în arhivele din garaj toate ziarele în care s-a scris, făcute dosare

Luni – conferinţă de presă la Carpaţi sau undeva select (în centru – Rivulus?), să participe musai Puiu, Nelu şi cine mai vrea din redacţie Cipri, Ioana. Poate ar fi bine să meargă şi Dor. Toată media invitată, undeva pe la 12 – 13, să aibă vreme să fie anunţaţi şi răs-anunţaţi. Prezentaţi dosarele şi dat la fiecare organ media. Asta cu conferinţa de presă ar trebui discutată şi cu Niculescu, după mine trebuie neapărat făcută – mai ales că nu apărem duminica asta.

Dănuţz facturat şi ţinut de grijă de bani. Trebuie văzut dacă pot să semnez o hârtie pentru bancă şi trezo ca să poată opera în conturi.

Eu sunt mai mult decât ok, cred că mă simt un fel de conte de Monte- Cristo :) scriu articole în cap, mă gândesc la Dor, la ai mei, la Alexandru, la Rise of Nations :). Şi la redacţie mă mai gândesc, da’ voi sunteţi mari şi puternici, că aşa îmi place să cred că v-am crescut.

Dor să vorbească mereu cu ai mei, cred că-s terminaţi…

Redacţia să funcţioneze pur şi simplu, sunt convins că o pot face. Fără blegeli, ramoleli, sentimentalisme, plânsete şi aduceri aminte, că nu-i vremea de asta. Eficienţă.

Dănuţz să se ocupe şi să rezolve musai problema cu bonurile de masă, exact ca luna trecută, ţinând cont de cei care au trecut în decembrie pe carte de muncă.

Dor, mai am bani în buzunarul din spate de la blugii ăia albaştri, o să-ţi ajungă. Nu uita de gaz, curent, TV 

Repet, sunt toate ok, staţi liniştiţi, nu are rost să vă descriu competiţia intelectuală între mine şi politzai . Până la urmă în toate e o componentă hazoasă, unul dintre tipii de la DIICOT avea ca sonerie pe mobil meodia aia celebră din Naşu’ ):)

Fetele din redacţie să nu se apuce de plânsete, şi nici aparţinătoarele băieţilor, că mă supăr.

Dor, eşti sufletul meu.

Mi-ar place să vă întâlniţi şi să discutaţi împreună problemele din redacţie şi administraţie, o să trebuiască să treceţi peste toate astea fără mine. Ar fi bine ca Puiu şi Nelu să aibă discuţii separat cu Marian Ilea şi Florescu. Având în vedere cine m-a acuzat, ar trebui emis un apel-comunicat de presă, raţional-concis, şi semnat de cei din presă (toată presa) de la directori ziare, tv, radio şi până la simpli reporteri, realizatori tv-radio, operatori etc. Cât mai mulţi. O să ne dăm seama cine ne sunt prietenii. Asta ar trebui să fie lansată luni, repet, pe ideea că toţi cei care au făcut plângeri sau sunt martori au motive să se răzbune pe mine (pe GAZETA), pentru că am scris despre ei sau le-am stricat afacerile. Comunicatul-apel să fie terminat de semnat de cei din media până joi seara, ca să poată să fie publicat în ziar. Trebuie să aibă nume, funcţia şi instituţia media la care lucrează fiecare, folosiţi-vă şi de Ilea şi Florescu pentru a strânge semnături de la toţi – e importantă chiar şi o semnătură, două, trei, zece, de la Galaxia, Maramureş Jurnal sau ziarul unguresc.

E un cutremur în presa maramureşeană, sunt curios să văd cum vor reacţiona. Adunaţi-vă şi faceţi asta, e important, extrem de important. Folosiţi-vă cunoştinţele – simt că şi o semnătură a unui operator de la Cinemar este extrem de importantă. Dacă aş fi eu, aş strânge peste 100, numai la Axa sunt peste 50, dacă puneţi toate ziarele, televiziunile şi radiourile ajungeţi departe. Mergeţi în redacţii, vorbiţi cu ei la telefon, dar luaţi-le şi semnăturile, nu doar un acord telefonic, ca să puteţi publica fascimilurile în ziar. Nu trebuie un text blegos, sentimental, că nu am nevoie de semnătura lor de milă, ci de un text constatativ, de avertisment: lucrează în presă, mâine li se va întâmpla lor, dacă cei despre care vorbesc vor face plângeri ca să se răzbune. De ce nu avem până acum niciun proces?

Ca să revenim la mine, eu sunt bine :)

Şi Dor e inima mea!

Să faceţi un ziar mai bun, că vă rup picioarele!:)

Dan

P.S. Dor, iartă-mă dacă ţi-am greşit cu ceva. Eşti inima, sufletul şi respiraţia mea. Îmbrăţişează-i pe ai tăi.

No, asta ar fi fost vineri, vă scriu una separat azi, adică duminică. Le pun pe toate luni, pariu că le încurcaţi? 

Pentru Dor şi redacţie!

07.01.2007

Pentru Dor şi redacţie!

Eu,

Asta e scrisoarea de duminică, să n-o încurcaţi cu aia de vineri. :) Mă rog, aia nu e o scrisoare în înţeles pur-sânge, ci o listă pe care am deschis-o pentru câteva lucruri ce-mi erau necesare. Odată cu deschiderea, s-a deschis şi pofta de scris :) aşa că a ieşit un fel de talmeş-balmeş, vă descurcaţi voi cumva. :)

Ca să fiu sincer, lista aceea de necesar şi gânduri am început-o pe un şerveţel :) (să-i dea Dumnezeu sănătate lui Dor, că ea-mi tot îndesa pacheţele prin buzunare. Sunt aur curat, mai ales că nu m-am dus la „întâlnirea la cafea” cu tânărul de la DIICOT cu hârtia igienică la mine :)) şi s-a dovedit, pentru totdeauna, utilitatea lor). Ca să închid paranteza, în timp ce trudeam ca un sclav din Egiptul de Mijloc (vă explică Nelu) :), colegu’ de cameră de joi seara–vineri dimineaţa îmi spune: „Da’ de ce nu cereţi hârtie, haideţi că vă rezolv eu”. Se apucă de bătut în uşă, vine gardianu’, deschide vizorul (ca-n filme, zău) şi zice ăsta: „Nenea Mihai, nu-i daţi lu’ Bătrânu’ nişte hârtie, că ui’ pe ce scrie”! Mihai se conformează, vine cu hârtia (mai multe coli, vreo 3). Eu rămân interzis. Ăsta micu’ de care vă povestesc e un ţigănuş de vreo 18 ani, trecut pe la casa de copii (abandonat şi apoi recuperat de mamă) care făcuse ceva tâlhărie, găinărie mai curând, cred. E puţin dili’, da’ copil bun, mi-a zis că-mi dă şi ţigări (da’ mai aveam vreo două, că-mi lăsase cel de miercuri seara–joi dimineaţa, o să revin asupra perioadei – prima zi). Ăla micu’ mi-a dat şi de mâncare joi seara, că eu nu mâncasem de marţi, sincer să fiu nici nu-mi era foame. Avea nişte carne şi slănină friptă într-un lighenaş de plastic, cu untură, am luat o bucăţică mai friptă de slănină, mi-a fost suficient, chiar nu-mi prea era foame (Dor, avem şi noi un castron mai înalt, din plastic tare :)). Cred că-l cheamă Vali, nu ne-am prezentat :), când m-au adus pe mine înapoi joi seară plângea de se scutura tricoul pe el. Pentru că regulamentul spune să nu rămână niciodată unul singur, îl mutaseră cu mine dintr-o cameră de 4 paturi în care stăteau 3, împreună cu mine. Unde am stat miercuri seara – vineri dimineaţa era o carceră împuţită, unde dacă întindeam braţele atingeam pereţii, partea bună era că mi-am ales patul de jos şi nu-mi bătea neonu-n cap :), că aici neoanele (Nerva, LT 15 W/010 :)) merg tot timpul, parcă eşti în Matrix :). No, şi ăsta micu’ suferea de claustrofobie, cred, plus că se obişnuise în cealaltă cameră, unde se împrietenise cu „un bătrân” de vreo 50 de ani care-şi omorâse soacra, beat fiind. Abia acum mă prind, să-i fi părut atât de în vârstă de mi-a zis „Bătrâne”? :)

În fine, cu alte poveşti despre zilele alea, cu altă ocazie. Să-mi deschideţi blog :). Serios!

Revenind, sunt OK. Cu capu’ stau bine (şi asta şi datorită lui Dor care mi-a pus în pachet o Biblie, Psaltirea, un acatist al Sfintei Maici şi un rozar, săru-mâna, Dor). Nu mi-e foame, nici frig, am haine de schimb, sunt în putere, aşa că aveţi grijă de voi şi de ziar, că vă sparg! :)

Ăştia de la DIICOT sunt nişte ciudaţi, mă rog, cică îşi fac meseria (nici măcar nu ştiu când au apărut ziarele...). Spun că-s ciudaţi pentru că tot încearcă să lege Maramureşul de Cluj, nu-i interesează cum, chiar forţând lucrurile. Dacă ar fi de bună-credinţă ar recunoaşte şi ar şti că am fost independenţi, cică-şi fac meseria, dar din tot noianul de informaţii sau declaraţii iau doar ce le convine, aşa vor să mă convingă că am „aderat”. Habar n-au de realitate sau, dacă au, cu atât mai rău, înseamnă că fac un joc înalt.

Nu ştiu ce urmează, poate că vă vor chema şi pe voi să daţi declaraţii.
Nu vă fie teamă, spuneţi adevărul, că doar n-am făcut nimic rău, doar am scris despre nişte bandiţi. Mai devreme sau mai târziu, totul va ieşi la iveală, inclusiv minciunile şi răzbunările lor. S-ar putea, având în vedere cele întâmplate la Cluj, să existe presiuni şi pe voi, fiţi corecţi, puternici şi spuneţi adevărul, ca să le putem dovedi că noi suntem GAZETA de Maramureş.

Având în vedere presiunile groaznice la care au fost supuşi tot cei de la Cluj (care, însă, n-au avut legăturile interne pe care le avem noi) şi faptul că acolo au plecat 90-95% din oameni, îmi dau seama că e greu. Cunoscându-vă, pe unii dintre voi crescându-vă, mi-ar plăcea să cred că veţi rămâne împreună, sunt aproape convins că aşa va fi, căci, repet, noi suntem GAZETA de Maramureş. Dacă, din motive pe care nu mi le pot închipui, cineva dintre voi decide să mă părăsească pe mine şi GAZETA, promit să-l înţeleg.

În ceea ce priveşte conferinţa de presă, având în vedere că am scris despre ea în scrisoarea ce mă gândeam că vă va ajunge până la sfârşitul săptămânii, iar scrisoarea asta va ajunge miercuri–joi sau ştiu eu când, vedeţi şi voi cum vă descurcaţi. Trebuie făcută. La fel şi celălalt proiect. Puteţi fiecare să-mi scrieţi pe adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Cluj, Cluj Napoca, str. Traian 27, numele meu, cu menţiunea – Arest –, ar trebui să-mi ajungă. Folosiţi adresa numai după ce mai vorbesc cu Dor şi am certitudinea că e corectă. Nu ar strica să publicaţi adresa şi-n ziar şi pe internet (după ce e confirmată ca adresă şi neapărat scris „Arest”), ar fi chiar o idee bună. A mea :).

No, v-am scris mai mult decât mi-am propus, mă dor degetele :))

Nu fiţi trişti, nici speriaţi, că nu aveţi de ce. Aveţi grijă de voi şi unul de celălalt, vă îmbrăţişez pe toţi.

Un sărut lui Dor, inima mea.

Dan

P.S. Nu pierdeţi scrisorile şi nici plicurile!

P.S.S. Încă un sărut pentru Dor! :)