24.01.2007

24.01.2007

Seara

Pentru toţi!

Eu,

„Intraţi, luaţi loc pe scaun”, mi-a spus. Nu ştiam ce se întâmplă, mă mai invitase să stau jos, dar era prea oficial.

Toată ziua m-am gândit la ce se va întâmpla. Toate zilele m-am rugat pentru duşmanii, prigonitorii şi ai mei dragi la sfârşit. Azi, pe la amiază, cam la vremea plimbării, mi-am spus că oricum drumul meu e hotărât de Bunul Dumnezeu, nu aveam de ce să găsesc prilej de nelinişti indiferent ce ar fi hotărât instanţa.

Tonul comandantului Dărăban era calm, s-a îndreptat spre mine cu o hârtie, sincer, m-am gândit că „asta e”. M-a rugat să citesc bine, am sărit cu pasul privirii rândurile şi, la sfârşit, m-am găsit nu sub ceilalţi, ci cu explicaţii.

„Înlocuieşte măsura arestării preventive a inculpatului Pârcălab Călin Dan, fiul lui Alexandru şi Livia... cu obligaţia de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile”.

Apoi, chiar la sfârşit, „cu drept de recurs în 24 de ore”. Mă gândesc că Parchetul o să facă recurs, că doar nu o recunoască faptul că-s nevinovat. Poate se va judeca joi, poate vineri, mai durează până voi pleca.

Poate voi ajunge scrisoarea asta din urmă, poate nu, Dumnezeu va hotărî.

Săraca Dor, mi-au spus poliţiştii că mă aştepta afară, să ies. Nu ştia de toate „juridicele” astea, credea că-mi vor da drumul... Poate şi voi aţi crezut la fel, dintr-o primă bucurie.

Rămân în greva foamei oricum, chiar dacă poliţiştii, simpatici, m-au întrebat dacă nu vreau un pic de supă bună. 10 zile!

Nu vă faceţi griji pentru mine, sunt împăcat şi bine.

Mi-e dor de voi, toţi.

Vă îmbrăţişez,

Dan

No, îmi pare rău că v-am stricat petrecerea, nu ajung azi :). Sunt calm şi liniştit, indiferent ce s-ar întâmpla. Grij’ de voi, de cei dragi, de ziar.