Friday, February 2, 2007

27.01.2007

pentru toţi!
27.01.2007
Eu,
ieri, vineri, ne-am pomenit dimineaţa cu doi poliţai care ne-au ameninţat că ne mutăm din Arest. De joi, era şi Aurelian cu mine, aşa că au făcut economie de vorbe :), oricum erau cam scârboşi, mai ales poliţistul burtos, era extrem de zelos, cred că visează ceva medalie.
Ne-am făcut bagajele, o nebunie, mi-am dat seama cât amar de haine îmi pusese săraca Dor. Am luat şi scrisorile de la voi: le-am pus într-un rucsac, o geantă neagră cu rotile şi am îndesat şi într-o plasă :) Aţi scris, nu glumă!
Am ajuns la Gherla cu duba, împreună cu trei tipi care erau deja „profesori”: am aflat cum se deschid cătuşele, cum se încarcă nişte cartele, cum se numesc cei fără carte – „urşi” şi gardienii – „tramvaie”. Ce mai, o grămadă de lucruri folositoare, mi-am şi spus „aici e adevărata viaţă, înveţi şi vezi lucruri uluitoare, nu afară”. Deh, recunosc că mi-ar place să reîncarc cartele, îmi dau mai mult de 48 de ani şi 5 luni pentru asta? :)
După o tură de ţigări într-o cameră de sortare a ajuns şi cealaltă tură de 4, parcă eram în boxă, cu bagaje. N-am stat foarte mult împreună, ne-au verificat bagajele cu atenţie (fiecare plic:) ), au scuturat ziarele pe care le mai aveam la mine, au deschis săpuniera, la sânge, ce mai. Apoi, ei au fost duşi la etajul 3, într-o cameră, eu depus într-o cameră, cred că a fost de izolare, la parter, „peste drum” de cabinetul medical, fiind în greva foamei.
Corpul ăsta de clădire e imens, tot complexul e uriaş, cred că sunt mai mult de 1000 de deţinuţi aici. Chestia cu supravegherea medicală e un fel de fiţă birocratică, se ia tensiunea şi pulsul, asta e toată „supravegherea”. M-a întrebat medicul dacă am probleme şi i-am mărturisit că sunt nevinovat, nu se aştepta, o să se obişnuiască :) Săracii de ei, cu toţii, sunt ca la o bandă rulantă la care vin conserve, deocamdată nu cred că vreun gardian de aici poate face „setări fine”. Camera aia de izolare avea înspre interior, la geamuri, un grilaj metalic cu lacăt. Evident, geamurile erau deschise, căldură ioc, cheia de la lacăt nicăieri. Chestia cu căutatul cheilor a durat câteva ore, în cameră era exact la fel de frig ca şi afară (şi era frig!), nimeni nu părea foarte impresionat, probabil aşa ne putem căli cu adevărat după atâtea zile de greva foamei. M-am îmbrăcat cu tot ce-am prins, eram un balon de tricouri :) şi m-am băgat sub pătură. Într-un final, a venit un gardian hotărât, cu un ciocan şi-a rezolvat problema lacătului, deşi, la ce supărat e, ar fi fost de ajuns să-şi arunce privirea :) În cameră mai e un tinerel, venit tot din arestul de la Cluj, e nemulţumit de încadrare, că l-au băgat la tâlhărie nu la furt, aşa cum pretinde că s-a întâmplat.
După închiderea geamurilor (ce dau înspre terenul de sport) s-a mai putut sta în cameră, deşi era frig, apoi s-a dat căldura. Am dormit de la 8 până dimineaţă, eram obosit de atâta muncă :) Vestea proastă e că mi-au luat ţigările.
Nu înţeleg ce legătură au ţigările cu greva foamei. Nu vreau să-i judec greşit şi să cred că îşi imaginează că e un mijloc de a mă convinge să renunţ, o să mă las de fumat dacă trebuie.
Azi, sâmbătă, chiar înainte să mă apuc de scris, ne-au mutat într-o cameră umană, e mai cald, are cameră de baie şi gresie pe jos. Am şi masă! :) Incredibil ce bine e să ai o masă, micile bucurii :)
La arest condiţiile erau îngrozitoare faţă de ce-i aici, însă băieţii erau nişte oameni adevăraţi, mai puţin vrei 2-3. O să trec să-i salut într-o zi.
Azi e a 13-a zi în care n-am mâncat nimic, de ieri gata şi cu ceaiul, dor apă. Acum, că nici nu fumez, o să rezist mai mult :)
Nu ştiu noua adresă de aici, probabil a luat-o Dor, care a venit azi în vizită să-mi reamintească uluiala că-i atât de frumoasă şi de deosebită. Mi-a mai spus de una-alta, sper să ne vedem în curând, Bunul Dumnezeu va hotărî când vă voi îmbrăţişa pe toţi. Salutări la cei dragi, la cei din presă, aveţi grijă de voi şi unii de alţii şi de ziar. Nu i-am uitat pe ai mei părinţi, pe Dor şi pe eroul meu, Alexandru, o să le scriu.
Singurul lucru ce mă deranjează în cameră asta e o etichetă lipită de „salam ţărănesc de şuncă” :))
Vă îmbrăţişez, Dan.

1 comments:

Andrei said...

Trist, dar adevarat. Sistemul nostru mai are multe de invatat.
Apropo de penitenciar... eu nu pot sa pricep o chestie: de ce sunt toate "de maxima siguranta", si unii evadeaza fara nicio jena, de parca ar fi liberi ca pasarea cerului.