29.01.2007

29.01.2007 pentru toţi!

Eu,
şi mă miram într-o scrisoare ce repede trec zilele, uite că ianuarie e ca şi dusă. Mi-am mâncat zilele astea din viaţă, pe capul denunţătorilor şi prigonitorilor să fie ruşinea, oricum nu-mi pot primi zilele înapoi. Iar mizeria asta de rechizitoriu şi modul pervers în care amestecă (cu bună ştiinţă) lucrurile, datele, îi descalifică total. Aceşti oameni se joacă nepăsători cu zilele vieţii mele, construiesc castele din minciunile şi delaţiunile jegoase ale celor ce vor să se răzbune pe mine. Sunt împăcat, fiecare va da seamă pentru ale sale, mă rog să nu li se socotească lor aceste păcate.
Plouă. Zăpada s-a topit demult. Azi dimineaţă am ieşit la plimbare, că era frig şi destul de îngheţat pe jos, acum e plin de apă, umezeală şi o ploicică mocănească. De la geam se vede celălalt corp, am înţeles că în el sunt săli de curs şi „laboratoare” (ateliere) pentru diferite meserii. Trebuie să văd dacă n-au vreo clasă în care se învaţă jurnalistica, oricum vrea să-mi dovedească diicotu’ că nu mă pricep :) Bine că se pricep ei, nici măcar nu ştiau când au apărut ziarele, susţineau că GAZETA de Maramureş a apărut prima :) Profesionişti, nu glumă.
La capătul clădirii din faţă e Biserica, nu m-au lăsat ieri să merg la Sfânta Slujbă. Au zis că, fiind în greva foamei, nu pot să mă duc cu ceilalţi deţinuţi, că se fac „combinaţii şi şmecherii”, adică ar aduce cineva mâncare şi eu aş înfuleca în timpul Slujbei :) Şi eu care credeam că-s paranoic :)) Rămăsese că mă voi întâlni cu părintele, vă daţi seama că nu s-a întâmplat. Aşa că de ţigări m-am lăsat, că nu mă lasă fiind în greva foamei, la Biserică nu-mi dau voie, că poate-mi aduc hoţii mâncare şi devorez o jumătate de viţel. Sunt curios ce o să-mi mai interzică, poate Biblia, că citesc despre azime, iezi, turturele, viţei, miere, smochini, untdelemn, vin şi astea nu-mi fac bine, eu fiind în greva foamei.
Ieri şi azi (luni) am dat peste nişte doctori simpatici, în sfârşit, mi-au luat sânge pentru analize şi deja clasica „tensiune”. De ieri dimineaţă, tânărul care era în greva foamei a renunţat, aşa încât l-au mutat la „Carantină” (e o perioadă de vreo 21 de zile în care orice intrat în Penitenciar o petrece într-o carantină). Am rămas singur, cu cărţile şi ale mele gânduri. Medicul m-a întrebat azi dacă nu mă simt singur, i-am spus că am Biblia, cred că mă crede sonat. Toată lumea îmi explică faptul că nu fac bine, că nu rezolv nimic, dar, în fond, fiecare avem drumul nostru. Au trecut 15 zile de când sunt în greva foamei, şi vor mai trece exact atâtea câte vor mai fi nevoie şi-mi va îngădui Bunul Dumnezeu.
Cel mai distractiv e apelul (de dimineaţă şi de seară), aici toate momentele importante sunt anunţate prin sonerie, la ora fixată pentru fiecare. Ei bine, la apel, trebuie să mă dau jos din pat şi să deschid geamul. Unul din cei 4 care intră în cameră (mai e un mascat pe hol, la asigurare) are pe umăr un ciocan uriaş de lemn, cu care bate în gratiile exterioare de la geam :) Asta aşa, ca să audă o eventuală tăietură a barelor, poate folosesc pixul sau o coală A4 ca să evadez :)) Toată lumea e foarte serioasă în acest ritual, inclusiv cel ce cară ditamai ciocanul, te joci cu măsurile de siguranţă? :)
Eu sunt bine, ceea ce le doresc şi duşmanilor şi prigonitorilor mei. Pot să fie fericiţi, mi-au ucis atâtea zile din viaţă pe minciunile lor.
Să aveţi grijă de voi şi unul de celălalt, nu fiţi îngrijoraţi pentru mine. Vom vedea marţi sau miercuri ce va hotărî Bunul Dumnezeu. Salutări tuturor dragilor.
Vă îmbrăţişez,
Dan